Vestea că Radu Beligan a intrat în Cartea Recordurilor drept „Cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena de teatru” a ajuns recent şi în presa străină. Cotidianul britanic „The Guardian” a publicat un material în care anunţă performanţa artistului în vârstă de 95 de ani.
„Eu nu am niciun merit”, a spus Beligan sâmbăta trecută, în timpul ceremoniei speciale organizate în Piaţa Timpului din Capitală în cinstea sa. „Sunt rezultatul dragostei pe care voi mi-aţi arătat-o de-a lungul multor, multor ani”, s-a adresat el publicului prezent.
Actorul Radu Beligan, Sorin Oprescu, primarul general al Bucureştiului, şi George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, au inaugurat weekend-ul trecut, pe Aleea Celebrităţilor din Piaţa Timpului din Capitală, „Gongul Thaliei”, un simbol al teatrului ce semnifică longevitatea şi evoluţia spirituală a slujitorilor scenei.
Radu Beligan s-a născut pe 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni, judeţul Bacău. A studiat dreptul şi filosofia la Bucureşti şi a frecventat cursurile Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică, sub îndrumarea Luciei Sturdza Bulandra. A debutat pe scena Teatrului „Munca şi Lumina” din Capitală pe când avea 20 de ani, în piesa „Crima şi pedeapsă”, regizată de Mihai Zirra. Au urmat numeroase roluri, actorul fiind distribuit în piese precum „Confruntarea” (1948, regia Moni Ghelerter”), „O noapte furtunoasă” (1948, regia Sică Alexandrescu), „Trei Surori” (1950, regia Moni Ghelerter), „D’ale carnavalului” (1951, regia Sică Alexandrescu), „Ultima oră” (1953, regia Moni Ghelerter), „O chestiune personală” (1955, regia Sică Alexandrescu), „Reţeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbeşte” (1957, regia Marietta Sadova), „În valea cucului”, (1959, regia Sică Alexandrescu), „Simfonia patetică” (1973, regia Aurel Baranga), „Richard al III-lea” (1976, regia Horea Popescu), „Caligula” (1980, regia H
