Pe străzile slinoase și întortocheate ale Bucureștiului circulă tot felul de legende urbane ridicole. De exemplu, povestea Ambulanței Negre sau mitul că Sorin Oprescu e un primar bun. Desigur, de cînd domnul Oprescu e primar în București nu s-a înregistrat nici o epidemie majoră de ciumă bubonică și maidanezii n-au preluat de tot controlul, în urma unui scenariu inspirat din Planeta maimuțelor, dar asta nu îl face pe Oprescu un primar bun. Un scenariu care l-ar transforma pe Oprescu într-un Dumnezeu, cel puțin în ochii mei, ar fi unul improbabil în care scările rulante de la Universitate ar funcționa, aș putea să mă plimb prin Militari cu o fleică de carne în mînă fără să fiu atacat de cîini sau de oameni, aș găsi loc de parcare de fiecare dată cînd am nevoie, iar asfaltarea unei străzi pietonale în centrul orașului n-ar dura doi ani.
Aproape că m-aș mulțumi și cu ultima parte, dar încep să mă îndoiesc serios că o să mai prind în timpul vieții mele terminarea lucrărilor de asfaltare pe segmentul pietonal situat între gura de metrou de la Piața Unirii 1 și capătul tramvaiului 32, rezolvarea problemei recurente a vînzătorilor stradali sau soluționarea problemei locurilor de parcare din aceeași zonă. Cu toate astea, Primăria are planuri mult mai ambițioase pentru Piața Unirii.
De cîteva zile, în fața scării mele a apărut o pancartă stingheră, de 30 x 30 cm, care supune dezbaterii publice, timp de 25 de zile, reconfigurarea totală a zonei Piața Unirii – Bulevardul Unirii – Piața Constituției, prin mutarea carosabilului, desființarea unor spații verzi și asfaltări masive. Ați spune că e vorba de o chestie destul de importantă, nu doar pentru locuitorii din zonă, ci și pentru restul oamenilor interesați de cum o să arate centrul orașului în care trăiesc. Totuși, Primăria Capitalei nu e de aceeași părere. În afara pancartei jenante, pe care am descoperit-o
