Szukala, Piovaccari, Bokila, Albin, Alcenat, Felgueiras, Geraldo, Celeban. Şi înaintea lor, Eric. Vi se mai par străini? Sau doar mercenari? Vi se par fotbalişti de mîna a doua care iau pîinea de la gură copiilor noştri de mîna-ntîi? Parcă nu. Începem să scăpăm de prejudecăţi şi de puişorii xenofobiei. Şi observăm că avem un campionat mai bun cu aceşti fotbalişti veniţi din patru zări în căutarea unui loc de muncă mai bun. Mai bine plătit, mai sigur. Asta căutăm cu toţii, să nu ne ascundem.
Pînă cînd va deveni român cu acte, dacă va deveni, să spunem că premiantul Eric de Oliveira este deja unul de-al nostru. Are vreo 6 ani petrecuţi în România, mai întîi la Mediaş, apoi la Panduri. Timp în care a prins gustul sarmalelor şi al frumuseţilor feminine ale patriei noastre. Eric driblează bine, ca orice brazilian, şi simte poarta ca un cîine de vînătoare antrenat să adulmece prada. Eric este un fotbalist de execuţii şi de public. Posedă calitatea rară a actorilor de calitate, care se fac plăcuţi fără să asurzească audienţa. Are 28 de ani, deci încă nişte ani buni de exercitare a profesiei-vocaţie. Şi, spre deosebire de anunţurile de odinioară de la mica publicitate, el nu aşteaptă Provincia, ci Capitala. Eric este un gadget care îşi merită banii. 1.200.000 de euro e cota lui de piaţă. Îl iei şi-l pui fix în vîrful bradului!
Szukala, Piovaccari, Bokila, Albin, Alcenat, Felgueiras, Geraldo, Celeban. Şi înaintea lor, Eric. Vi se mai par străini? Sau doar mercenari? Vi se par fotbalişti de mîna a doua care iau pîinea de la gură copiilor noştri de mîna-ntîi? Parcă nu. Începem să scăpăm de prejudecăţi şi de puişorii xenofobiei. Şi observăm că avem un campionat mai bun cu aceşti fotbalişti veniţi din patru zări în căutarea unui loc de muncă mai bun. Mai bine plătit, mai sigur. Asta căutăm cu toţii, să nu ne ascundem.
Pînă cînd va deveni român cu acte, dacă va
