Maramureşul medical marchează, în al său număr 53 din septembrie a.c., împlinirea a 15 ani de existenţă. Dr. Felix Marian, redactorul şef al revistei, face un scurt istoric al evoluţiei publicaţiei, de la apariţia sa pe piaţă, în anul 1999 – „o publicaţie modestă, având doar opt pagini“, cu apariţie semestrială – până astăzi: „de-a lungul celor 52 de numere însumând peste 1.700 de pagini, au publicat peste 300 de autori [...] aproximativ 1.0 Publicitate 00 de articole“. Urăm şi noi, cu această ocazie, viaţă lungă revistei şi colectivului său redacţional. Printre articolele medicale publicate în acest număr, ne-a atras atenţia un subiect extrem de discutat astăzi – relaţia medic-pacient. Un grup de medici de la Spitalul Clinic de Copii „Sf. Maria“ Iaşi şi de la Spitalul judeţean de urgenţă Vaslui face o incursiune istorică asupra relaţiei medic-pacient, în contextul progreselor tehnice din ultimul secol. Tehnicizarea excesivă apărută şi în domeniul medical a permis obţinerea unor performanţe de-a dreptul spectaculoase în majoritatea specialităţilor medicale, ceea ce a deplasat accentul practicii medicale pe aspectul ei tehnic, pacientul devenind, practic, un număr sau un caz. A crescut eficienţa medicilor în decizia terapeutică, favorizând o dependenţă a pacientului faţă de decizia acestora în aşteptarea unor miracole terapeutice din partea lor. Cu timpul însă, această evoluţie a indus şi o orientare a practicii medicale spre raţiuni economice, ajungându-se până acolo încât individul să fie considerat imuabil din punctul de vedere al sănătăţii, vinovaţi de suferinţa sa fiind consideraţi sistemul medical, medicul, societatea etc. O regăsire a ceea ce a consacrat de-a lungul secolelor arta medicală, în opinia autorilor, ar fi „acea îmbinare fericită între ştiinţa medicală şi umanismul medical cu conotaţia sa caritabilă“. Maramureşul medical marchează, în al său număr