Unde s-au dus si unde au apus uzinele, combinatele, fabricile, exploatarile industriale din vremea comunismului? Ce s-a intamplat cu milioanele de muncitori care lucrau in aceste orase?
La aceste intrebari si-au propus sa raspunda prin imagini doi fotografi care au fost deja prin aproape 40 de astfel de locuri din tara, unde s-au documentat si au realizat proiectul Post-Industrial Stories, cu ruine industriale si umane, dar in care se vede si cum viata continua si-si reia ciclul.
Marin Raica si Ioana Carlig au povestit, pentru Ziare.com, despre experienta lor prin aceste locuri de care nu mai stim.
"E mai putin interesanta distrugerea industriala, cat cea economica. Sunt cei foarte nostalgici care au muncit acolo, femeia, de pilda, la Hunedoara, care ne-a zis: 'Am lucrat acolo, si acuma ma apuca plansul cand trec pe langa, in maxitaxi'. E ca si cum se devalideaza tot ce ai considerat tu ca era important, tot ce te definea, dupa ce iti dispare locul de munca in care ai lucrat 20 de ani", spune Ioana Carlig.
Cum v-a venit ideea acestui proiect?
Marin Raica: Ne-am gandit de pe la mijlocul anului trecut, dar nu ne era foarte clar cum o sa fie. Am mers in ideea asta de 'post industrial' pentru ca ne-am tot plimbat prim multe zone din tara si am fost prin foarte multe locuri foste monoindustriale. Ce-i drept, unele orase din Valea Jiului mai au cate o mina.
Ioana Carlig: Multe erau monoindustriale, dar nici nu a aparut altceva.
Monoindustriale fara industrie?
M.R.: Da. In octombrie anul trecut am fost la Anina, o saptamana. Acolo fusesera mina de carbune si doua fabrici de cherestea, foarte mari. Din 2007 s-au inchis si distrus ambele. Pe vremea lui Ceausescu s-a inceput o centrala termica pe sisturi bituminoase, un proiect nebunesc. Lucrau acolo 10.000 de oameni, dar nu a produs
