Ajuns la 30 de ani, Lucian Goian se poate considera un om împlinit. În plan personal, alcătuieşte un triunghi familial perfect împreună cu soţia sa Anda şi cu fiul său Luca, iar din punct de vedere sportiv, după 8 ani de prezenţă neîncetată pe prima scenă a fotbalului românesc, a ajuns să evolueze pe bani buni, în China. Numai că trecutul sportiv al celui mai mic dintre fraţii Goian nu a fost presărat doar cu lapte şi miere. „M-am înscris la fotbal după ce am citit un anunţ într-un ziar. Omul care mi-a călăuzit primii paşi în fotbal a fost Ilie Gafencu, un antrenor pe care-l stimez în mod deosebit. I-a plăcut din prima de mine, aşa încât, chiar dacă mai greşeam uneori, nu l-am auzit niciodată să mă certe sau să-mi vorbească urât. Din păcate, condiţiile de pregătire de atunci erau dintre cele mai rele. Nu avem nici măcar un vestiar şi ne schimbam pe gardul care împrejmuia terenul de la institut. Beneficiam doar de o minge, a unui coleg de echipă, aşa că atunci când se întâmpla ca acesta să lipsească de la antrenamente, eram nevoiţi să facem doar alegări”, a declarat fostul internaţional de tineret.
La 15 ani, Lucian a jucat primul şi singurul meci oficial în echipă cu fraţii săi
În perioada junioratului, Lucian a mai lucrat şi sub comanda antrenorilor Victor Găluşcă, Cornel Dârman şi Aurel Constantin, ajungând ca, datorită calităţilor sale indiscutabile, să fie promovat la echipa de tineret a Forestei la o vârstă fragedă, doar 15 ani. „Nu pot să uit meciul meu de debut, în deplasare, cu Olimpia Satu Mare, pentru că atunci am jucat pentru prima şi ultima dată într-un meci oficial alături fraţii mei. Gigi, pe atunci, în anul 1998, făcea parte constant din lotul al echipei mari, iar Dorin era titular incontestabil la tineret. Ţin minte că am fost introdus pe parcurs, emoţiile erau mari, dar a fost ceva extraordinar să-i simt lângă mine în teren pe G
