Am citit in revista Capital ca economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, a investit in actiuni blue chips, inainte de criza, insa valoarea lor s-a injumatatit. Acest fapt imi aminteste de Irving Fisher, numit de Milton Friedman “cel mai mare economist al secolului XX”. Fisher afirma in 1929, cu putin timp inainte de Marea Criza, ca bursa a atins un “permanently high plateau”, lucru de care era ferm convins: el insusi imprumutase sume mari de bani de la cumnata sa pentru a juca la bursa, bani pe care i-a pierdut in cea mai mare parte. Din aceasta perspectiva e foarte simplu de inteles de ce Fisher a sustinut interventia statului pentru a reflationa economia! Si un alt lucru important e ca si celalalt mare economist al epocii, John Maynard Keynes, a pierdut aproape tot ce investise la bursa, dupa care a sustinut ca statul trebuie sa scoata economia din criza prin deficit bugetar si expansiune monetara!
Dar, in fine, n-as vrea sa ma rezum aici sa explic de ce sunt economistii interventionisti, ci sa clarific chestiunile ridicate de Lazea: “Investitori straini cand a inceput criza (...) s-au retras masiv, iar (...) investitorii din Romania au plecat imediat pentru ca aici nu avem conceptul de a investi la bursa, se spune joc la bursa. Rezultatul net pentru mine a fost ca detinerile mele de blue chips au scazut cu 80% (...) , iar astazi, dupa trei ani de crestere fabuloasa, ele mai sunt la 50% din valoarea initiala. Vreau sa va provoc si sa imi spuneti cum rezolvam problema aceasta? Cum facem cu instinctul de turma, cu mentalitatea de jucator?”. Raspunsul e simplu: Mediul economic, mai precis cadrul fiscal se schimba mereu, iar volatilitatea nu lasa loc pe piata decat afacerilor speculative. Din acest motiv cine vrea sa supravietuiasca trebuie sa castige in dauna altcuiva, ca la poker, pentru a-si recupera taxele de protectie platite clasei politice, fiindca n-ar
