În Occident unde, spre deosebire de maidanul românesc, Presa e un cronicar al vremurilor ei şi nu o chelăreasă a politicienilor trecători, apar din cînd în cînd nişte culegeri voluminoase din mai multe ziare sau doar din unul singur, cu titluri precum: Istoria secolului XX văzută prin prima pagină; Războiul mondial, zi de zi, în ziarul X.

Citind o astfel de producţie, intitulată Istoria postbelică a lumii văzută prin prima pagină, m-a surprins numărul însemnat de momente între 1948-1989, anii subsumaţi metaforei Războiul rece, văzuți ca prag al Războiului fierbinte:

Lumea în pragul Conflagraţiei mondiale; Apocalipsa stă într-o semnătură; Cine va da primul lovitura nucleară.

Sîntem în 2013.

Slavă Domnului!

Pînă în 1989, relaţiile dintre cele două Superputeri – America şi URSS – au fost marcate de numeroase Crize.

Nici una n-a dus însă (o dovedeşte şi faptul că eu pot scrie acest articol şi dvs. îl puteţi citi pe Lumea asta şi nu pe Lumea ailaltă) la Confruntarea capitală.

La această realitate niţel amuzantă din perspectiva prezentului, deloc hazlie cînd s-a întîmplat, pentru că nimeni nu ştia cum se va încheia o Criză, m-am gîndit zilele acestea luînd cunoştinţă de succesiunea de orgasme TV zise şi

Breaking News-uri:

Criză în USL; USL în pragul destrămării; USL se rupe sigur; Încă un pas către rupere!

De ce m-a dus gîndul la spectacolul titlurilor senzaţionale, aţîţătoare, din presa Războiului Rece?

Pentru că la fel ca presa occidentală în perioada 1949-1989, presa noastră de azi nu ia în calcul un adevăr esenţial:

Ruperea USL ar echivala pentru cele două partide – PSD şi PNL – cu Războiul nuclear declanşat între SUA şi URSS în anii Războiului Rece.

Contrar spaimelor răspîndite în anii Războiului Rece şi din temeiuri propagandistice, un Război mondial n-ar fi dus la anihilarea reciprocă a celor doi comba