Dacă cineva ar întreba cum ar putea să piardă bani la Bursă, i-aş putea indica 1.000 de feluri. Ba chiar aş spune că pentru câteva sute de modalităţi ar fi foarte probabil. Sunt cel mai mare urs din România (exceptând poate doar câteva exemplare din Carpaţi). Cred realmente că jocul cu datoriile - cel mai periculos din ultimii 200 de ani - ne poate arunca în Evul Mediu şi că societatea incredibil de complexă pe care o avem se poate întoarce în precaritate, aşa cum acum 2.000 de ani a făcut drumul îndărăt şi sofisticata lume a Romei Antice pe fondul unei decrepitudini civilizaţionale.

De mai bine de cinci ani scriu pagina de pieţe financiare din Curierul Naţional, răstimp deja de peste două ori mai mare decât experienţa de investitor din 2005-2007. Am dezinvestit la începutul anului 2007 din acţiunile de la BVB. Total şi... inspirat. Nu am revenit în piaţă, rămânând fidel unui alt trend multianual pe care l-am urmărit încă din 2007-2008, cel al deprecierii monedei naţionale, o mişcare amplă pe care nu o văd sfârşindu-se în anonimat, ci cu strigăte de durere şi căutări de vinovaţi. Personal, consider Bursa într-un ciclu "bear" de 13 ani în care suntem la jumătatea distanţei ca timp, dar din care ce a fost mai vătămător, distrugerea capitalului, deja s-a consumat în cea mai mare parte. Cu toate acestea, apreciez că se pot face bani pe Bursă din ciclurile intermediare şi o privesc drept un instrument necesar pentru a închega ce se mai poate din capital pentru investiţiile necesare unei restructurări dureroase.

După opt ani în care am avut de-a face cu Bursa, din două ipostaze, dacă cineva m-ar întreba despre investiţii, i-aş spune că pentru următorii cinci ani mai degrabă s-ar pierde bani şi aş fi în stare să înşir o sumedenie de scenarii şi modalităţi. În ruptul capului însă nu i-aş fi putut zice cuiva că ar pierde bani pentru că îi fură brokerii activele