Se întâmplă prea rar, dar Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” Petrila a devenit şi o „editură”. Elevi şi profesori de aici sunt „nume, într-o carte”. Acum, într-o altă carte. Recent, a văzut lumina tiparului cartea „Contra-dicţii”. Cu sprijinul material (2.000 lei) al Primăriei Petrila. Am întâlnit, într-o pauză şcolară, într-o sală de clasă, mai toţi autorii acestei cărţi colective. Mirosul de cerneală umedă se amesteca cu priviri uşor crispate, cu întrebări ce aşteptă răspunsuri sau cu răspunsuri căutând întrebări. Un asemenea răspuns? „Prima mea mare realizare înainte de 18 ani!”.
„Când totul va fi pregătit, vom organiza lansarea cărţii... ” - a precizat Livia Cecilia Mitran, director, Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi”.
Precizăm, aşa cum apar pe copertă, profesorii coordonatori: Ciprian Dîrjan, Monica Bîcă, Diana Moga.
Vor apărea, desigur, cronici literare. „Nu ne putem scălda de două ori în acelaşi râu...”. Suntem, toţi, o continuă devenire. Am convenit - cu elevii-autori - mici mărturisiri ale propriilor deveniri... Fireşte, în alte ediţii ale ZVJ (sperăm ca Ionel Zmău să şi pună în practică, acest angajament, nu doar să promită mecanic – n.r.).
Până una-alta, avant la lettre, reproducem, de pe coperta cărţii, „zicerea” lui Ciprian Dîrjan (cel mai „logic” profesor din Valea Jiului): „O carte e un simplu obiect atât cât odihneşte pe un raft. Ea prinde fiinţă în modul scrierii şi citirii. Şi în cele două moduri leagă două fiinţe asemănătoare: scriitorul şi cititorul. Amândoi asudă necontenit pe ogorul construcţiei sinelui. A scrie înseamnă a-ţi pune întrebări. Ţie şi celorlalţi. E bine că răspunsurile nu sunt mereu aceleaşi, altfel ne-am plictisi. Această carte pune în relaţie oameni diferiţi cu opinii diferite. Dar tocmai în asta constă plăcerea diferenţei: nu suntem mereu aceiaşi, nu suntem mereu alţii. Suntem o stare cât du