Este indiscutabil. Intre institutiile statului, Parlamentul se afla pe unul dintre ultimele locuri in ceea ce priveste credibilitatea. O situatie pe care o regasim constant de mai multi ani. De ce se intampla asta? Cum de este posibila o asemenea rasturnarea a valorilor? Pentru ca in orice stat democratic puterea legislativa se bucura de o incredere maxima din partea populatiei. Nu cumva un Parlament decredibilizat reprezinta una dintre premisele disolutiei statului? Cine este interesat sa se intample asta?

In mod normal, in orice stat de drept, centrul elaborarii actelor normative este Parlamentul. Guvernul propune proiecte de legi si, in situatii cu totul si cu totul exceptionale, ordonante si ordonante de urgenta. Niciodata intr-un stat de drept ordonantele de urgenta nu pot constitui fundamentul unor legi organice. In Romania, situatia este inversata. Si procesul a luat amploare in ultimii paisprezece ani. Cele mai multe acte normative provin nu din Parlament, ci de la Guvern. Si nu sub forma unor proiecte de legi, ci a unor ordonante de urgenta. Pe masura ce acest fenomen a devenit din ce in ce mai evident, rolul parlamentarilor s-a schimbat. Din personaje cheie ale unui sistem democratic, ei au devenit simpli executanti. Persoane care de cele mai multe ori aproba si de cele mai putine ori dezaproba prin vot un act legislativ savarsit de altii. Reprezentantii executivului. Incepand din acest punct, automat sunt generate si alte grave anomali. Propunerea legislativa trantita de Guvern pe masa unei Comisii parlamentare de specialitate este dezbatuta in mod formal si adoptata in mare viteza. Dupa care ajunge in plenul unei dintre cele doua Camere, unde, de cele mai multe ori, nu are loc nicio dezbatere. Pur si simplu parlamentarii sunt invitati de sefii grupurilor sa voteze intr-un sens sau in altul, asa cum doreste partidul.

Cea mai importa