Peste doua saptamani ne vom desparti de anul 2013. Vom incheia probabil anul cu o crestere economica in jur de 2 la suta. Nu-i deloc rau, dar nici bine nu este. Romania are nevoie de un PIB mai mare. Si, totodata, de o crestere economica sanatoasa.
Ca sa deschidem drum catre acest tel, inca din 2014, ar urma sa fie indeplinite mai multe conditii, incepand cu semnul egal nu pur si simplu intre salarii si munca, raport adeseori nesemnificativ, ci intre salarii si recunoasterea muncii de catre piata. Fara sa uitam sa cautam raspunsul corect la o intrebare cardinala: de unde sa iasa mai mult PIB daca nu se va investi mai mult, daca populatia nu va cheltui mai mult si daca in companii cifrele de afaceri nu vor creste?
De cresterea economica e legata solutionarea cereriisociale. Dar este la fel de adevarata si reciproca: inmultirea problemelor sociale ar putea prelungi criza. Cat poate fi insa intinsa, la noi, plapuma protectiei sociale? E clar ca ne confruntam cu conditii de viata aflate la limita de jos, care impun un grad sporit de protectie sociala. Aici se formeaza insa un cerc vicios, fiindca simptomele crizei, ce se mai fac resimtite, restrang speranta ca ar putea fi multiplicate resursele necesare unei protectii sociale adecvate. Oameni necajiti, ingrijorati de prelungirea crizei economice, sunt indreptatiti sa ceara masuri cu efecte rapide. Si iata-ne, astfel, in fata unui paradox. Aici, in Romania, unde inainte de criza se impuneau masuri de incetinire a cererii de consum, care devansase dramatic oferta interna de bunuri si servicii, producand o explozie a importurilor, societatea romaneasca se vede acum nevoita sa stimuleze consumul. Dar cum: folosind in acest scop... deficitul bugetar? In niciun caz nu-i asta solutia. Deficitul, atat cat va fi, redus la 2 la suta din PIB, nu poate avea decat o cale: cresterea investitiilor publice.
In ca
