Viitoarea exploatare auriferă de la Certej a împărţit locuitorii comunei hunedorene în două tabere. De o parte se află cei care îşi doresc deschiderea exploatării cât mai repede, pentru că înseamnă locuri de muncă şi venituri la bugetul unei localităţi sărăcite după închiderea vechilor mine. Rezistenţa se află în minoritate, dar nu tace când este vorba de efectele cianurilor.

De aproape un deceniu, minele din îmrejurimile Certejului nu mai funcţionează. În 2006, câteva sute de oameni mai lucrau în mina Coranda, ultima închisă în zonă.

Din vechea exploatare auriferă au rămas clădirile ruinate, intrate în patrimoniul unui lichidator, câteva terenuri şi construcţii rar folosite, un punct muzeistic, un iaz de decantare care urmează să fie ecologizat, intrarea în mină pe ale cărei porţi a fost pus lacătul. Şi multe speranţe, ar spune localnicii care se declară de acord cu viitorul proiect minier al canadienilor de la Eldorado Gold Corporation. Speranţele oamenilor sunt alimentate de insistenţa cu care autorităţile locale promit locuri de muncă în numele companiei Eldorado Gold Corporation şi venituri de lux provenite din taxele plătite de investitor.

Autorităţile sunt cele care dau tonul unui optimism lipsit de moderaţie pentru o zonă care se zbate în sărăcie. În Certejul de Sus drumurile sunt proaste, blocurile oferă un peisaj sinistru, iar istoria locului în care oamenii au trăit în ultimele două secole şi jumătate de pe urma mineritului este marcată de cel mai mare dezastru ecologic petrecut în ultimul secol în România. În 31 octombrie 1971, aproape 100 de localnici au murit după ce digul iazului de decantare al minei s-a rupt, iar sute de mii de metri cubi de steril s-au prăbuşit peste cartierele comunei.

Gura de oxigen pentru tineri

Reprezentanţii primăriei susţin că viitorul proiect minier va salva de la şomaj câteva sute