În cele ce urmează prezentăm în rezumat concluziile unor istorici din România care au avut ocazia să asiste la o oră de “Cultură şi civilizaţie a românilor” desfăşurată la Liceul “Nicolae Bălcescu” din Jula, Ungaria. O primă constatare a fost aceea că elevilor li se inoculează faptul că românii au sosit în Ungaria în trei valuri. Toţi erau iobagi, veniţi în căutarea unei vieţi mai bune. Doar macedoromânii erau mai înstăriţi. Manualul după care învaţă elevii a fost realizat anul trecut şi este folosit pentru prima dată în acest an la liceul cu predare în limba română. Autorii acestui manual neagă practic existenţa unei continuităţi a românilor pe meleagurile ungare, prezentându-i doar ca minoritate imigrantă, ajunsă abia în secolul al XII-lea. De altminteri, şi alte cărţi neagă prezenţa românilor pe aceste meleaguri înainte de secolul al XVII-lea. Şi, din păcate, această teză a găsit ecou inclusiv în rândul comunităţii de români din Ungaria. Totodată, cărţile de istorie pe care le folosesc ungurii vorbesc rar despre românii din ţara lor şi, când totuşi o fac, ei sunt prezentaţi exclusiv ca iobagi, negându-se de pildă ferm că Iancu de Hunedoara şi Matei Corvin au fost români. Aceleaşi cărţi susţin că ungurii sunt cel mai vechi popor din Transilvania, fără să vorbească despre continuitatea poporului român din Ardeal. Românii sunt prezentaţi drept imigranţi, acceptaţi de comunităţile de maghiari şi de saşi iniţial la marginea satelor. Ulterior au acaparat localităţile prin colonizare şi politici de “repopulare”. Ca apoi, alături de sârbi, să aibă un comportament antimaghiar. Menţionăm că istoricii din România au constatat faptul că în privinţa raportării comunităţii româneşti din Ungaria la tezele tendenţioase vehiculate, ele sunt în general preluate şi considerate drept reale, deşi din punct de vedere ştiinţific reprezintă minciuni sfruntate. Fenomenul este, ce-i