Recent, la conducerea Agenţiei Naţionale de Transplant, a fost numit – în funcţia de director executiv – profesorul Radu Deac, „având în vedere obiectivul major al Ministerului Sănătăţii de a îmbunătăţi activitatea Agenţiei Naţionale de Transplant, astfel încât această instituţie să-şi recapete prestigiul recunoscut în lumea medicală“. În condiţiile în care 2013 a fost anul cel mai bun pentru transplant în România, iar ţara noastră a fost prima din Europa ca ritm de creştere al donării de organe (conform anunţurilor oficiale), cum poate fi explicată schimbarea unui medic de 38 de ani cu un profesor consultant în vârstă de 74 de ani, la conducerea executivă a unei instituţii publice? (Dr. A. M.) Un lucru pe care-l cunosc bine din realităţile României acestor ani este formularul numit Europass. Am citit, fără exagerare, sute de asemenea curricula vitae ale universitarilor din medicină, în 2011, când am încercat, la rubrica „Per ardua ad alta“, din acest colţ de pagină, să prezint cititorilor o parte din oamenii pe care am ajuns să-i admir şi respect pentru talentul, abnegaţia şi perseverenţa care le permit să intre în circuitul valorilor din cercetarea clinică. Sunt multe date inutile în Europass (versiunea folosită în România): adresa privată, starea civilă, numele soţiei/soţului/copiilor, tipul permisului de conducere (!), liste de cursuri de educaţie medicală, unele având o durată de una-două zile, pomelnicele prezentărilor la tot felul de conferinţe, enumerarea cursurilor şapirografiate. Nu e clar la ce folosesc aceste detalii, pentru că singurele lucruri care contează, de fapt, sunt certificarea specializării, traiectoria profesională, experienţa clinică, academică şi administrativă, lucrările ştiinţifice incluse în Pubmed şi numărul de citări în articolele altor cercetători. Din CV-ul meu lipseşte data naşterii, un detaliu care nu este obligatoriu î