O mare de oameni a umplut joi seara Papillon Cafe. Dacă anul trecut , cam tot în aceeași perioadă, Horia Bojin și prietenii lui făceau petrecere de ”sfârșitul lumii” cu opere de artă pe simeze, de data aceasta sculptorul care vede în piatră a propus o petrecere de începuturi de lume. Horia Bojin și-a adunat oamenii dragi la un loc, și a pus desene pe pereți ca să îi bucure.

Artistul expune 18 lucrări, în pastel, în culorile pământului. Forme ferme, linii viguroase, texturi generoase, compoziții închise. Niște glife, spune istoricul de artă Dana Sarmeș. ”Glifele lui Horia Bojin sunt parcă desprinse din Codexul de la Dresda. Dacă le disociem de sculptura lui tot desenele unui sculptor le vedem. Viguroase. (..) Revenirea prin desen la tipare primordiale desconspiră un artist ce îşi pune probleme mult mai vaste decât cele strict legate de tehnică şi de construcţia formei. (..) Stăpân perfect pe mijloacele tehnice şi pe codurile limbajului, lipsit de orice inhibiţie în faţa riscurilor pe care le presupune desenul, Horia Bojin recuperează starea primordială a materiei, a vizibilului – substanţa. Aceste desene, puternic austere, dar şi rafinate în acelaşi timp, au stabilit configuraţia unei creaţii care şi-a dobândit propriul său echilibru – sculptura lui Horia Bojin”, spune Dana Sarmeș. Până la urmă, cei care îl cunosc sufiecient de bine pe autor văd că lucrările de pe simezele Papillonului sunt aidoma temperamentului lui de artist: când tumultoase, când înfocate, sobre uneori.

Lucrurile se schimbă dacă ne ducem în registrul simbolic, aceste desene devin RMN-urile sculpturilor lui, pentru că prin ele artistul se întoarce de la materie la esență. ”Desenele acestea sunt sâmburii sculpturilor lui Horia Bojin; unele sunt deja materializate în piatră, altele sunt în curs de materializare”, a mai spus istoricul de artă.

Expoziția ”Gânduri” a lui Horia Boj