În aşteptarea Moşului, rememorăm nostalgici gustul de turtă dulce al zilelor când eram copii şi ne strângeam lângă brad. Cu cât mai mulţi, cu atât mai frumos. I-am invitat pe fraţii Toth să ne vorbească despre Sărbătoarea magică, aşa cum au trăit-o, când erau mici.

Sunteţi doi fraţi talentaţi în familie, tu şi Tibor.

Zoli Fratele meu este muzician, cu şase ani mai mic decât mine, absolvent al unor şcoli prestigioase din Europa, cum ar fi Academia de Muzică „Regina Sofia" din Madrid şi Aca­demia de Muzică „Hanns Eisler" din Berlin, specializarea contrabas. Acum locuieşte la Berlin şi cântă alături de mai multe orchestre prestigioase.

Cât de des vă vedeţi?

Zoli Ne vedem foarte rar, dată fiind distanţa dintre noi şi programul încărcat, vreo două săptămâni adunate pe an.

Cum era Crăciunul în copilăria voastră? Era unul... muzical?

Tibor Părinţii noştri sunt muzicieni, profesionişti foarte res­pectaţi în breaslă, aşa că muzica este o componentă impor­tantă în viaţa noastră, chiar şi de Sărbători. Acum, continuăm obiceiurile din copilărie şi, când ne adunăm toţi la Timişoara, indiferent de sărbătoare, serile, mama cântă la pian şi noi o acompaniem, fie cu vocea, bătând din palme sau la pian.

Zoli Suntem o familie muzicală, dar nu-n genul von Trapp.

Cteşte pe okmagazine.ro restul interviului şi vezi mai multe poze cu fraţii Toth!