Politica adoptată de Franţa în ceea ce priveşte imigranţii nedoriţi stîrneşte reacţii de tot felul la Paris, la Bruxelles şi la Bucureşti. Măsurile de expulzare (sau de „repatriere voluntară“, după cum le place francezilor să le numească) a romilor sînt cînd ridiculizate, cînd aspru criticate. Într-adevăr, libertatea de circulaţie e una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene – oricare cetăţean al unui stat membru are dreptul să meargă şi să se stabilească oriunde pofteşte. După ce societatea civilă a denunţat abuzurile şi a arătat clişeele pe care s-au construit aceste politici, cetăţenii au început să-şi dea seama că, de fapt, romii sînt doar ultima şi cea mai vizibilă dintre comunităţile de imigranţi din Franţa, nicidecum cea mai numeroasă. S-a speculat de către autorităţi că ar exista o legătură între creşterea infracţionalităţii în mediul urban şi apariţia acestui val recent de imigranţi – însă statisticile nu susţin această concluzie. Dar asta nu înseamnă că infracţiunile sînt inexistente. De fapt, una dintre probleme ţine de mentalităţi. Dintr-o anume prejudecată, autorităţile şi opinia publică consideră că toţi micii infractori care trăiesc în taberele de la periferie, dar acţionează pe străzile din centru, ar fi romi. Realitatea e, de fapt, mai complexă. Adesea, poliţia nu poate stabili nici măcar ţara de provenienţă a celor prinşi, necum etnia. În plus, a-i considera pe toţi nişte infractori e o greşeală. Mulţi dintre infractorii prinşi sînt, înainte de toate, victime.

DE ACELASI AUTOR „Fără ICR, carierele tuturor artiştilor semnificativi nu ar arăta aşa cum arată acum“ – interviu cu Erwin KESSLER Boicotul de la Soci O „oglindă-oglinjoară“ Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia Olivier Peyroux, fost activist în cadrul organizaţiei Hors la Rue, care se ocupă, printre altele, şi de problemele sociale ale romilor, a studiat numeroase comu