Știrea se știe: Novak Djokovic l-a anunțat pe Boris Becker drept noul său antrenor și întreaga tenisferă s-a oprit din ce făcea și s-a minunat din toate puterile. Și pe bună dreptate. Nu pe fiecare zi un jucător de clasa lui Djokovic schimbă antrenorul și nu pe fiecare zi antrenorul pe care-l numește este, la rându-i, un fost număr 1 mondial. În plus, pe uscatul dintre sezoane pe care-l traversăm, orice astfel de aversă informațională este mai mult decât binevenită. Cu șapte zile înainte să vedem primele mingi schimbate în miniturneul de lux de la Abu Dhabi, decizia lui Nole a astâmpărat setea de noutăți a fanilor, sătui să se tot uite la secvențe cu Best-Of-urile sezonului 2013.

Bun. Asta-i știrea. Dar care sunt explicațiile, și, mai ales, implicațiile? La ce să ne așteptăm de la o combinație pe care puțini au văzut-o venind?

Fără îndoială că șocul general nu se explică numai prin faptul că anunțul a venit într-o așa penurie de evenimente. Aducerea lui Boris Becker în echipa lui Novak Djokovic vine cu prețul retrogradării lui Marian Vajda într-un rol secundar, pentru că, în pofida declarațiilor din ambele direcții, e clar că e o diferență destul de mare între acest moment și precedentele situații în care Novak i-a mai adus vajnicului și răbdătorului tehnician slovac câte o problemă pe cap. Pentru că nu e prima oară. În 2007, Nole l-a adus în echipă pe cunoscutul specialist de dublu australian Mark Woodforde, pentru a lucra la jocul la fileu. În 2010, a venit rândul lui Todd Martin să-și facă apariția în Nole’s Family, însă experimentul a fost un eșec major, tentativa americanului de a-i schimba serviciul lui Djokovic eșuând complet. Nu doar din punct de vedere tehnic n-au mers lucrurile, ci și uman.

Dar în niciunul dintre aceste momente Vajda nu și-a văzut niciodată diminuată relevanța în marea schemă a lucrurilor. Nole îi aducea cumva ajuto