În stil Murphy: ce poţi să faci atunci când nu ştii ce să mai faci? Am găsit răspunsul în bibliotecă. Pipăind fugace toate cărţile pe care le-am tot cumpărat şi niciodată citit (Confiteor, a lui Jaumé Cabré, catalanul care a primit anul acesta premiul Courrier International pentru cel mai bun roman străin tradus în franceză, acordat de un juriu din care am făcut parte, a fost parte din lecturile mele "obligatorii"...)...
...am dat peste "De la France", a lui Emil Cioran. O carte scrisă cu un creion, în 1941. Unii o să zică "Cioran nu e cea mai bună lectură atunci când nu ştii ce să faci"...Însă pentru mine Cioran a fost mereu de un optimism molipsitor şi, de-a lungul anilor, am avut grijă nu să-l copiez, ci să încerc să aplic şi să-mi însuşesc ideile lui. Unele le ador: toată nefericirea oamenilor vine din faptul că nu sunt capabili să stea singuri într-o cameră. Ce-ar fi dacă viitorul Presseurop ar înceta să se lamenteze, deci, şi ar începe să meargă singur, pe propriile picioare? Şi, doi, un om inteligent nu se plictiseşte niciodată. Nu comentez. dar aprob.
Astăzi am terminat cărţulia - 94 de pagini - traversând parcul de pe malurile Senei, care merge spre birourile situate lânga biblioteca François Mitterand. Estul Parisului. Toţi colegii din străinătate au venit pentru ultimele două zile. Spaniolul, portugheza, italianul, polonezul. Vom încerca, cred, să renaştem din cenuşă. Să realizăm că, da, aşa cum se miră Paun Al, am fost naivi. Spiritul uman este, prin definiţie, naiv. Avem nevoie să credem în ceva pentru a putea avansa. Şi mereu o păţim. O luăm de la capăt, cu fruntea sus (mersi, Nirolf, Men, herr_), doar pentru că avem puterea de a crede din nou. Naivi.
Celui qui a mené les dissolutions à leur terme peut encore se retrouver, tandis que celui qui est resté parmi elles est perdu. Vous avez vécu une décomposition, mais, si vous en av
