Liliana Corobca este autoarea a două antologii de documente: Epurarea cărţilor în România. Documente (1944-1964) şi Instituţia cenzurii comuniste în România, 1949-1977. Studiul Controlul cărţii. Introducere în cenzura literaturii în regimul comunist din România (din care publicăm în continuare un fragment) e rezultatul studierii unui număr mare de documente de arhivă. Volumul, în curs de apariţie la Editura Cartea Românească, a fost elaborat în perioada 2012-2013, în cadrul programului „Spurensuche/ În căutarea urmelor – Studiul moştenirii totalitarismului în Europa de Sud- Est”, susţinut de Fundaţia Robert Bosch, în colaborare cu Literaturhaus Berlin şi Herta Müller.

În 1971, când se înfiinţează Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, acesta avea următoarele atribuţii: să organizeze şi să controleze în sensul hotărârilor de partid „domeniul culturii şi artei pe întreg teritoriul ţării”, să controleze activitatea tuturor instituţiilor de cultură de la oraşe şi sate, să răspundă de „elaborarea politicii de repertoriu a instituţiilor de artă de toate genurile de pe întreg teritoriul ţării”, să coordoneze „orientarea ideologică artistică a producţiei naţionale cinematografice” 1. Încă de la înfiinţare, consiliul îşi asumă şi sarcini de cenzură, diminuând treptat sfera de influenţă a D.G.P.T.:

„Marţi 19.X.1971 a avut loc la Consiliul culturii şi educaţiei socialiste o şedinţă la care au participat tovarăşii: Dumitru Ghişe, I. Dodu Bălan, Iosif Ardeleanu, Horia Panaitescu, Fl. Molho. S-au discutat metodele de lucru ale D.G.P.T. cu Consiliul, în rezolvarea revistelor literare şi a lucrărilor beletristice editoriale.

În ceea ce priveşte revistele literare, respectiv Luceafărul, s-a hotărât continuarea muncii pe baza aceleiaşi metodologii. Toate observaţiile noastre vor fi transmise Consiliului – tovarăşului Vasile Nicolescu. Cu conduce