● Parallel – concept/coregrafie: Ferenc Sinkó; regia: Ferenc Sinkó şi Leta Popescu; scenografia: Valentin Oncu; muzica: danaga; cu: Lucia Mărneanu, Kata Bodoki-Halmen. GroundFloor Group & Colectiv A.
„Tatăl nostru care eşti în ceruri, Mama noastră care eşti în bucătărie.“ Am ieşit de la acest performance cu un sentiment încercat nu prea des: că este important să se scrie despre el. Se scrie despre spectacole mai mult sau mai puţin reuşite, despre estetici şi teme noi, despre tendinţe şi direcţii. Rareori însă, ceea ce vedem reprezintă un punct de cotitură, semnul unei schimbări – de gîndire, expresie sau atitudine –, o inovaţie sau (măcar) o acordare cu timpul şi timpurile. De regulă, se vorbeşte despre viziuni noi asupra unor subiecte vechi, ceea ce nu e rău în sine, dacă acest tip de teatru care refoloseşte aceleaşi formule învechite, defazat de realitate, nu ar fi predominant şi nu s-ar reproduce continuu. Efectul este nociv asupra studenţilor, care pierd un lucru esenţial: să-şi găsească propriul limbaj. Pentru peisajul teatral românesc este încă valabilă afirmaţia lui Florian Pittiş dintr-un interviu realizat de Magdalena Boiangiu în 1984 (readus în atenţie de ZiarulMetropolis.ro): „După părerea mea, acum, teatrul «oglindeşte» viaţa care a fost, nu cea care este. Ca fenomen, el a rămas mult în urmă faţă de schimbările intervenite în viaţa, în experienţa socială, în gîndirea oamenilor care trăiesc după cel de-al Doilea Război Mondial.“ De cîţiva ani însă, tendinţa spre un teatru viu, extras din problemele realităţii, începe să se contureze într-o direcţie.
DE ACELASI AUTOR Texte şi pretexte Dramaturgie contemporană la Tîrgu Mureş Temps D’Images – vremea solidarităţii Improvizaţii fluide Temps D’Images – festival cu un concept coerent, care problematizează realitatea socială, este atent la direcţiile noi din teatrul şi dansul contemporan, promovea
