- Social - nr. 248 / 19 Decembrie, 2013 ... Da, este, ne spun economistii. Pentru ca – zic ei – intr-o economie dezvoltata, cu o fiscalitate asezata, schimbari fiscale chiar si modeste pot induce impulsionari ale activitatii economice, cresteri ale ocuparii fortei de munca, evitarea unor fenomene prociclice de supraincalzire a economiei. Nu este cazul Romaniei, o tara subdezvoltata. Iar, pentru a se dezvolta, sunt necesare resurse financiare masive, aflate in cea mai mare parte in afara fiscalitatii: in zona exploatarii materiilor prime, in zona energiei, in sistemul bancar. De ce aici si nu in fiscalitate, rezida dezvoltarea tarii? Pentru ca – apreciaza expertii in economie – in zona fiscalitatii (oricate taxe si impozite noi ai pune!) sunt foarte putine resurse financiare disponibile. Cheltuielile bugetare in majoritatea lor sunt fixe, obligatorii: salarii, pensii, minime achizitii pentru functionarea sistemelor de sanatate, educatie, ordine publica, armata, servicii secrete etc., de aceea, presiunea asupra veniturilor bugetare e imensa. Din pacate, oficialii guvernamentali se strofoca sa deschida usa cresterii economice in zona fiscalitatii. Prin noi taxe si impozite. Or, din motivele mentionate (obligatiile mari ale bugetului), calea dezvoltarii trebuie gasita in alte resurse, in investitii. Expertii BNR au calculat ca Romania, ca tara subdezvoltata, are nevoie de resurse de circa 10-15% echivalent PIB anual pentru ca, in 20-30 de ani, sa poata fi impinsa pe calea dezvoltarii. Numai ca si aicea-i problema, cedand strainilor resursele minerale principale, distributiile de energie (in care se colecteaza banul din sistemul energetic), precum si bancile – adica deposedandu-ne de controlul asupra rulajului banului din economie –, Romania nu mai are la dispozitie resurse pentru finantarea si promovarea propriei dezvoltari. De aceea, ca-s de dreapta, ca-s de stanga,