Vremurile sînt aproape

N-ai făcut un copil, n-ai ridicat o casă, n-ai plantat un copac, nu te-a sunat nevastă-ta la telefon urlînd necontrolat, înseamnă că ai trăit de pomană.

– Aaaa, iubituleee, aaaaaaaa, să vezi ce s-a întîmplaaaaaat, aaaaaaaa!…

Cu ce se aseamănă sunetul?… Hm, să zicem cu o combinație între bormașina de sîmbătă dimineața a vecinului nesimțit, cu o scandalagioaică din Ferentari care-și bate copilul și cu țipetele care s-ar auzi la un catfight între Monica Tatoiu, Dana Grecu și Sorina Matei. Pe undeva pe-acolo, dar mult mai înspăimîntător și mai enervant.

În tot acest timp, să zicem un sfert de oră, cît i se bălăngăne ei omușorul între amigdale, ție îți trec prin cap următoarele: copacul a căzut pe copil, iar casa e în flăcări. Mă rog, la asta te-ai gîndit în primele două secunde, apoi, că tot n-aveai ce să faci pînă a terminat ea să-și jupoaie pielea din gît, ai mai variat registrul dramatic: o fi căzut copacul pe ea (că nu l-ai plantat tu bine, normal) și de-aia urlă așa, e prinsă sub crăci, o fi dat copilul foc la casă și acum sînt amîndoi urcați în copac, iar jos sînt zeci de maidanezi înfometați, o fi căzut soacră-ta din copac pe copil, o fi căzut casa, din cauză că ai făcut-o tu și nu ai strîns bine nu știu ce șuruburi… Oricum, un lucru e clar: nu mai ai casă, nu mai ai copil, nevastă-ta a înnebunit și, foarte probabil, la televizor e breaking news că un cutremur nimicitor de apropie de București împins de la spate de Mărmureanu.

Te urci în mașină, gonești spre casă, cele două băbuțe pe care le-ai spoit pe trecerea de pietoni chiar nu mai înseamnă nimic… Ajungi, intri, ea iese din bucătărie, plesnindu-te peste față cu același sunet nenorocit…

– Aaaa, iubituleee, aaaaaaaa, să vezi ce s-a întîmplaaaaaat, aaaaaaaa!…

– Ce, ce s-a întîmplat?

Te prăbușești în hol, plîngi, vomiți de tristețe și de