“Stãm azi în fata unor decizii de importantã majorã pentru dezvoltarea nationalã. Sunt în acelasi timp consecinte pentru definirea noastrã ca natiune politicã, pentru modelul de dezvoltare economicã, pentru relatia cu mediul natural si pentru alegerile strategice pe care le facem la nivel intenational. La acest nivel privesc si înteleg sã discutãm chestiunea exploatãrii resurselor naturale pe care o avem atât de urgent si apãsat pe agenda noastrã.

În momentul de fatã asistãm la un esec al actiunii publice în privinta a douã chestiuni care au stârnit interesul românilor. Rosia Montanã si exploatãrile gazelor de sist din Moldova si din toatã România sunt douã proiecte ratate în felul în care au fost promovate si derulate. Principalul motiv este cã ele nu au ajuns sã aibã sprijinul comunitãtilor locale. În acelasi timp a rezultat un clivaj sever între sustinerea si respingerea acestor proiecte la nivel national.

Cauza pe care o asez înaintea acestui insucces este modul netransparent si lipsit de o constructie publicã ce sã strângã natiunea în jurul ei, nu sã o separe mai mult. Mijloacele complet nesincere prin care aceste proiecte au fost mai mult împinse pe culoarele diverselor guverne si lipsa totalã de interes de a comunica dinainte românilor ce au de câstigat din ele au stârnit îndoiala si chiar mânia oamenilor. Acolo unde comunitãti locale s-au trezit peste noapte cã soarta li se poate schimba radical acestea au reactionat dur.

Au fost si sunt numerosi români, de orientãri politice diverse, care au ajuns sã se întrebe pe bunã dreptate: dar nouã ce ne iese? Cuvintele sãrace si comunicatele guvernamentale seci nu au transmis nimic credibil, mai ales unor oameni îngrijorati cã mai degrabã ar fi de pierdut enorm, iar de câstigat prea putin.

E nevoie de o cale comunã care sã dea un sens multumitor tuturor sau unei majoritãti largi pentru marile