Există mai multe feluri în care îţi poţi dedica viaţa teatrului, poţi fi scenarist, regizor, actor... sau poţi să scrii despre el o viaţă întreagă, să-l observi ca pe un organism viu, să-i cunoşti componentele mai bine şi mai clar decât oricine altcineva şi asta tocmai pentru că te afli mereu în preajma fenomenului teatral, îl contempli, te bucuri de el şi îl împărtăşeşti şi altora. Asta a făcut şi face Doina Papp şi tocmai de aceea munca dumneaei s-a constituit adesea între coperţile unei cărţi.
Despre două dintre ele voi vorbi în cele ce urmează. Sunt două volume diferite ca structură şi, aş îndrăzni eu să spun, ca public căruia i se adresează, dar în ambele se regăseşte acelaşi stil remarcabil al cronicarului teatral, acelaşi mod de a aduce scândura scenei mai aproape de cititori, adesea oameni grăbiţi care nu au vreme şi răgaz pentru a interioriza actul de creaţie pe care îl presupune teatrul.
Prima dintre cele două cărţi se numeşte De la cortina de fier la teatrul fără perdea, apărută în 2012 la Editura Unitext. În acelaşi an, dovadă a prolificei activităţi a autoarei, a fost editată şi cartea O poveste cu Horaţiu, la Editura Allfa. Şi poate nu întâmplător, pe coperta primeia se află chiar o imagine cu actorul Horaţiu Mălăele în piesa Aceşti îngeri trişti de D.R. Popescu, cel căruia îi este consacrată a doua carte.
De la cortina de fier la teatrul fără perdea este o istorie a teatrului postdecembrist ce cuprinde cronici teatrale scrise de către Doina Papp fără a judeca şi lăsând cititorului rolul de a discerne între ce a fost bine şi rău în transformările care au avut loc în teatru în ultimii douăzeci de ani. Articolele nu sunt grupate cronologic, ci pe teme, astfel încât, aşa cum ni se promite din titlu, trecem prin vreme de la teatrul din perioada comunistă până la cel din actualitate, ultima înse
