Meşteşugurile tradiţionale pot scoate din criză satele româneşti. Nu e suficientă doar arta în sine, ci şi buna organizare a unei afaceri. Iată ideea unui ambiţios proiect european, în valoare de un milion de euro, aplicat de World Vision România, prin care 563 de meşteri îşi remodelează viitorul, dar totodată dau şi tradiei şansa supravieţuirii.

Criza economică ar putea fi, paradoxal, motorul resuscitării meşteşugurilor tradiţionale din România. Două cifre pot sta la baza acestui model de dezvoltare. Mai întâi, statisticile ultimilor ani ne arată că peste jumătate din gospodăriile de la ţară abia îşi asigură, la limita minimă, veniturile. Altă cifră se referă la numărul mare - aproximativ 60% - dintre oamenii din mediul rural, cu putere de muncă, lipsiţi de o sursă sigură de venit. Şi atunci ce poţi face? Una dintre soluţii este aceea de a deschide lada de zestre a satelor, pentru că acolo poţi găsi meserii vechi, de la prelucrarea lemnului, a pieilor de animale, până la modelarea lutului, încondeiatul ouălor, împletituri.

Câteva sute de meşteşugari în toată ţara

Delicat subiectul meşteşugurilor tradiţionale într-o ţară ca România, în care ocupaţiile de acest fel aproape că s-au pierdut în ultima sută de ani, distrugtiv cu precădere fiind acest fenomen de 24 de ani încoace. Un studiu făcut în 2009, în Maramureş, arăta că doar 67 de meşteri autentici mai sunt acolo. Am întrebat şi la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti - câţi meşteri vin aici, periodic, să-şi expună produsele? Nu mai mult de 250, din toată ţara. Aceeaşi întrebare şi la Complexul Muzeal "Astra" din Sibiu. Ei colaborează cu vreo 300 de meşteri. Cel mai grav, spune directoarea de la Muzeul Satului din Capitală, Paula Popoiu, este că nici azi nu avem un studiu naţional care să ne arate câţi meşteri adevăraţi mai sunt în ţara asta şi câte meserii tradiţionale sunt