Performanta in schi nu este la indemana oricui. Pentru a ajunge in elita mondiala, schiorii au nevoie de pasiune, efort, disciplina si foarte multa perseverenta. Trebuie sa treaca peste micile bucurii ale vietii si uneori chiar peste accidente pentru a putea ajunge acolo unde multi dintre voi nici nu indraznesc sa viseze. Despre toate aceste aspecte am discutat cu Hermann Maier – unul dintre cei mai mari schiori din istorie – intr-un interviu acordat in exclusivitate editiei print Skipass Magazine.
Skipass Magazine: Povesteste-ne pentru inceput despre anii tineretii. Cand ai inceput sa schiezi? Si care au fost pasii sprea marea performanta?
Hermann Maier: Am schiat pentru prima dată la vârsta de trei ani, împreună cu mama. Mama făcea acest lucru din pasiune, în timp ce tatăl meu era ceva mai grăbit, îşi propusese pentru mine, probabil, multe obiective. Am început schiul, aşadar, îndrumat de mama mea, aici în Flachau. Şi nu am început cu „plugul” (poziţia de debut, cu schiurile în V n.n.), mama m-a pus direct în poziţia de coborâre, a spus că e mai simplu aşa! (râde). De acolo totul a decurs pas-cu-pas, pornind de la un mic grup de schiori de aici din Flachau, care era şi echipa de schi a satului nostru, apoi am fost selecţionat în echipa regiunii Salzburg, ajungând acolo la vârsta de 10 ani şi totul mergea foarte bine.
Apoi au început necazurile. La 15 ani am început să am probleme la nivelul genunchilor. Eram destul de firav şi probabil că antrenamentele erau mult prea dure pentru mine. Apoi începusem antrenamentele cu porţi pentru slalom, ceea ce a fost o altă provocare: gândiţi-vă că eu aveam pe atunci doar 50 kg, în timp ce colegii de echipă cântăreau în jur de 80! Îmi era, practic, imposibil să pasez porţile aşa cum o făceau ceilalţi, oprindu-mă aproape în fiecare jalon şi, evident, pierzând timp preţios. Această problemă a întârzierii în dezvolt