Atunci când simțim că totul e în zadar, că vrem să renunțăm la ceea ce facem, că nu suntem suficient de buni sau că nu reușim să ajungem acolo unde ne dorim, tentația de a ceda sau de a da vina pe factorii externi este foarte mare. Atunci poate că așteptăm să ne motiveze ceva, să ni se întâmple ceva pentru a ne demonstra din nou că merită să facem ceea ce facem. Însă, așa cum bănuim, lucrurile autentice și cele mai durabile nu pot veni din exterior.

Cu siguranță mărirea aceea de salariu ne va prinde bine; mai mult ca sigur, un telefon nou de firmă ne va folosi – dar niciuna dintre acestea nu pot înlocui ceea ce ar fi indicat să vină, în primul rând, din interiorul nostru: dorința de a continua, pentru că știm cine suntem și știm pentru ce suntem. Eu cred că aceasta este motivația intrinescă, de fapt – să ne cunoaștem foarte bine pe noi înșine și să știm ce ne face să perseverăm, susținem, creștem un lucru sau altul ș.a.m.d. Dorința de a merge mai departe vine mult mai firesc dacă ne aliniem cu noi și dacă privim lucrurile astfel.

Este normal să ni se întâmple, din când în când, să ne simțim epuizați. Ce e de făcut atunci? Chiar dacă poate suna simplist, reconectarea cu o pasiune mai veche face miracole. Cu toții avem cel puțin un lucru la care suntem foarte buni, dar pe care l-am uitat, l-am abandonat la un moment dat, poate chiar nu l-am descoperit încă sau din care nu ne-am făcut neapărat o carieră. Dacă ne reconectăm la un hobby, la un lucru pe care să nu îl facem din obligație, ne putem regăsi treptat sentimentul de sens și mulțumirea de sine.

Citeste mai mult pe cariereonline.ro