În fiecare Decembrie ne gândim la Moş Niculae, Moş Crăciun, Revelion, tobă, cârnaţi, vin, şorici, Luna cadourilor, bilanţuri, zile libere, concedii, zăpadă, schi, patinaj.
Asta dintotdeauna. De 24 de ani încoace, însă, în fiecare Decembrie ne gândim şi la zilele de foc ale anului 1989. Sau cel puţin ar trebui s-o facem. Cu o reverenţă şi un gând bun pentru cei care au murit, au fost răniţi sau au pierdut pe cineva. INDIFERENT dacă socotim că a fost mai mult o revoluţie sau mai mult un joc de culise, naţional şi internaţional. Orice-ar fi fost, oamenii aceia chiar au murit, chiar au suferit, chiar suferă până azi, iar noi culegem roadele suferinţei lor.
Care roade? Iată o întrebare pe care cred că nimeni nu şi-ar fi putut imagina că vor exista români pe care să şi-o pună după aproape un sfert de veac.
Din motive pe care n-o să la mai amintesc acum, nostalgiile pre-decembriste bântuie România, inclusiv în rândurile celor care atunci nu erau născuţi sau mergeau la grădi, să fie făcuţi Şoimi ai Patriei.
Mi se pare un gest de minimă recunoştinţă faţă de victimele lui Decembrie 1989 să încerc să schiţez un inventar – categoric incomplet – al lucrurilor care s-au schimbat fundamental în bine începând cu 1990. Lucruri care fie nu existau deloc înainte, fie cantitatea, varietatea şi calitatea erau incomparabile cu ziua de azi:
Pluripartidism, alegeri libere, democraţie.
Dreptul de a spune ce gândeşti, indiferent unde şi despre cine.
Dreptul la libera asociere.
Garantarea şi ocrotirea proprietăţii.
Dreptul de a călători oricând, oriunde, şi de a te stabili unde vrei.
Dreptul de a avea, legal, mai multe servicii.
Dreptul la planning familial.
Dreptul de a-ţi cumpăra orice din altă ţară.
Dreptul de a face ce fel de afaceri doreşti şi de a câştiga oricât, câtă vreme o faci legal.
Dreptul de
