Mişcarea cu totul neaşteptată pe care a comis-o Naşu', în încercarea vădit disperată de a-şi păstra piţurcul pe post de selecţioner, îndeamnă la comentarii şi dezbateri. În mod evident, nicăieri pe lume nu s-a pomenit ca un antrenor (şi vorbesc aici chiar despre antrenori, nu despre un borfaş analfabet şi cu condamnări cum e ăsta al nostru) care ratează o calificare să mai fie menţinut, ba şi plătit, chiar regeşte. Dimpotrivă: sunt cazuri (Vicente del Bosque, la Real Madrid, în 2002, şi Jupp Heynckes la Bayern Munchen, anul acesta) în care antrenorii au fost daţi afară după ce au câştigat Champions' League. Nicidecum să se fi făcut de râs cum s-a făcut ăsta, şi nu cu o echipă oarecare, ci cu una care poartă numele unei ţări: România. Discuţia care începe cu cât ar avea Federaţia să-i plătească, sub formă de „daune”, „compensaţii” sau cum i-or mai zice borfaşii ăştia, este ea însăşi generatoare de puşcărie. Pentru că un asemenea contract care îi aduce neispăvitului la fel de mulţi bani şi la calificare şi la ratarea ei înseamnă şi abuz în funcţie, şi deturnarea de fonduri, şi, până la urmă, trădare de ţară. Faptul că în loc de şuturi în dosul lui Piţurcă i se oferă acestuia şansa de a continua e de puşcărie. Aducerea lui Iordănescu pe post de „sperietoare” a lui Piţurcă este încă o golăneală: adică poate se simte lezat la autoritate nesimţitul şi se cară din proprie iniţiativă. Eroare, mai exact: încercare disperată a tandemului de viitori puşcăriaşi. Naşu – Piţi de a temporiza cumva şi de a continua să facă, în termeni fotbalistici, „bara-bara” cu banii tâlhăriţi prin contractul derbedeului. Lui Piţurcă ăsta i se rupe fix în paişpe de Iordănescu şi de oricare altul, din moment ce i s-a rupt şi data trecută, când a fost gonit mai mult de presă, dar i s-a rupt şi acum de cei 20 de milioane de proşti, cum suntem toţi cei care răbdăm golănia asta pe faţă. Desigur, î