În cadrul Târgului de carte Gaudeamus, la 24 noiembrie a fost anunţat primul „Goncourt roumain“: Sorj Chalandon – Le quatrième mur. Alegerea fusese făcută, prin vot deschis, de un juriu alcătuit din studenţi români care se pregătesc să devină specialişti în limba şi literatura franceză. Juriul alesese unul dintre cele 15 romane nominalizate de Academia Goncourt la începutul lunii septembrie.
Nu era o experienţă inedită. Exista deja un Premiu Goncourt polonez, unul sârb, unul libanez. Ca şi celelalte „variante“, Goncourt-ul românesc urma să aducă autorului o mediatizare în plus, o diplomă şi traducerea, sprijinită de Franţa, a cărţii respective în România.
Proiectul Premiului Goncourt român a fost realizat de directorul Institutului Francez, Stanislas Pierret, la propunerea a doi dintre membrii Academiei Goncourt, Pierre Assouline şi Bernard Pivot, care vizitaseră România în 2012, când Franţa fusese ţară invitată la Bookfest. Ambasadorul Philippe Gustin a anunţat prima ediţie a Premiului Goncourt roumain într-o conferinţă de presă la care am fost pomenită şi eu, ca preşedintă de onoare a juriului.
Lista celor 15 nominalizări făcute de Academia Goncourt se găsise de la începutul lui septembrie pe Internet. La Bucureşti, o mică întârziere a „operaţiunilor“ s-a datorat schimbărilor de echipă la Institutul Francez. S-a adăugat, pentru facultăţile din provincie, şi o întârziere datorată transmiterii cărţilor; doar Bucureştiul a câştigat câteva zile de lectură în plus, datorită Librăriei Kiralina. În a doua parte a lui septembrie, Chloé Becqueriaux preluase ştafeta lăsată de Bertille Détrie, care lucrase proiectul alături de Stanislas Pierret. Studenţii români aveau un interval foarte scurt de lectură, mai ales că Institutul Francez a ţinut ca ei să păstreze lista iniţială de 15 cărţi. Între timp, juriul de la
