S-au jucat şi ultimele cărţi din acest an ale licitaţiilor de artă. Un ritm alert, aproape sufocant, mai ales că de partea cealaltă, dinspre cerere, răspunsul a fost mult mai lent, mai expectativ, plin de nehotărâre şi ezitare.

Artmark a făcut o vânzare de Crăciun cu ocazia împlinirii a cinci ani de la prima şedinţă de licitaţie a acestei case. Când or fi trecut atâţia ani, că mai ieri rătăceam labirintic pe holul de la hotel Bucureşti, era să zic Radisson, şi la sfârşitul strigărilor ieşeam fericit, că aşa ceva nu văzusem nici pe afară. Mai mult, ştiam că este 2008 şi că de vreo trei luni bântuia teribil o criză, o americancă furioasă ce promitea efecte peste tot. Nu se ştia prea bine ce se va întâmpla cu economia şi cu băncile şi eram printre puţinii de pe la noi care se temea că şi comerţul cu artă va fi afectat, că şi el este o piaţă, cu mai multe legi specifice, este drept, dar şi plină de respect faţă de legităţile generale şi internaţionale ale economiei globalizante. De atunci, Artmark a mers împotriva curentului naţional, dar mână în mână cu ce se face la alţii şi în lume la marile curţi ale acestui comerţ. Promisiunea de început era de patru licitaţii pe an, una pe anotimp, şi, de altfel, chiar omagiala de miercuri este licitaţia sa de iarnă, regulamentară şi constituţională. Era oricum altceva, întâlniri mai puţine, dar mai mari şi mai grele, mai de rezonanţă. Nu s-a aşteptat prea mult până la lansarea de evenimente, de la licitaţii tematice până la conferinţe şi cursuri de management. Artmark pare să nu fi auzit de criză, lucrează cu unelte scumpe şi preţuri mari, deţine o mare parte din piaţă şi chiar dacă îi lipseşte primul loc al clasamentului naţional, le are pe celelalte.

Licitaţia de acum două zile a avut un procent de adjudecare de vis, foarte aproape de sută la sută. Cam fiecare ofertă a primit ceva, mai mult sau mai puţin, de la accep