O fată de 19 ani din Suceava a fost grav abuzată de către cei care o aveau în grijă: a fost hrănită doar cu lapte şi apă cu zahăr, a fost izolată de comunitate, iar membrii familiei au tratat-o ca pe un sugar. Mama fetei suferă de schizofrenie. Familia este foarte săracă. Fata are acum 17 kilograme şi 78 de centimetri înălţime.
S-a iniţiat o anchetă: se pare că medicul comunităţii, ca şi asistentul social ştiau în amănunt cazul, de foarte mult timp. Ştia şi Direcţia pentru Protecţia Copilului din Suceava. Nimeni nu se simte însă vinovat pentru faptul că un copil a fost chinuit timp de 19 ani.
Nu e primul caz în care structurile ce ar trebui să protejeze viaţa şi drepturile copiilor se dovedesc nule. Sînt mii de copii prost hrăniţi, prost îngrijiţi, bătuţi, violaţi, alungaţi de familie. Unele cazuri, mai norocoase, sînt descoperite, întîmplător, de televiziuni sau ziare. Altele nu ajung pe prima pagină a ziarelor, doar la rubrica decese sau dispariţii însîngerate.
DE ACELASI AUTOR Unde ne e mîndria? Clasicii, aşa cum nu i-am cunoscut… O profesoară şi 15 liceeni Un model unic de dialog Ştiu, asistenţii sociali sînt prost plătiţi. Şi sînt prea puţini, în comparaţie cu nevoile unei societăţi în care sărăcia, corupţia, indiferenţa autorităţilor au transformat degradarea relaţiilor familiale şi comunitare într-o molimă. Şi medicii au salarii mici. Şi spitalele sînt prost administrate şi fără bani suficienţi. În aceste condiţii, are drept statul să-i tragă la răspundere pe lucrătorii sociali că nu-şi fac bine treaba? Au dreptul ministrul Sănătăţii sau cel al Educaţiei să sancţioneze medicul, părintele, profesorul pentru că nu au grijă de copiii care le sînt încredinţaţi, atîta timp cît ei înşişi se comportă iresponsabil cu cetăţenii pe care ar trebui să îi protejeze? Şi, nu în ultimul rînd, avem dreptul noi, concetăţenii asistenţilor sociali şi ai medic