Sistemul bancar din Statele Unite este în febra sărbătorilor în aceste zile. Nu, nu este vorba de Crăciun, ci de împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea băncii centrale americane. Pentru cetăţeni este, mai degrabă, motiv de comemorare a pierderii libertăţii.

La ceas de seară, în 23 decembrie 1913, Senatul american a votat pentru Federal Reserve Act, în condiţiile în care numeroşi senatori au fost absenţi.

Experienţa anterioară a Americii cu sistemul bancar centralizat a determinat populaţia să manifeste o mare neîncredere în beneficiile oferite de o bancă centrală. Înainte de Federal Reserve au existat First Bank of the United States (1791-1811) şi Second Bank of the United States (1817-1836), fiecare cu o licenţă temporară de 20 de ani.

Preşedintele Andrew Jackson şi-a folosit dreptul de veto pentru a bloca reînnoirea licenţei pentru Second Bank of the United States, deoarece "orice monopol şi privilegiile sale exclusive reprezintă cheltuieli suplimentare pentru populaţie, care ar trebui să primească, în schimb, un echivalent corect".

"Dreptul Congresului de a emite bani de hârtie conform principiilor constituţionale nu poate fi delegat persoanelor individuale sau corporaţiilor", a mai fost unul dintre principiile lui Jackson, care l-au determinat să revoce licenţa celei de-a doua bănci centrale a Statelor Unite.

După cum scrie Murray Rothbard în "A History of Money and Banking in the United States", a doua jumătate a secolului al XIX-lea a reprezentat o perioadă de creştere accelerată a competitivităţii şi competiţiei pe piaţa americană.

În acest mediu economic, "oamenii de afaceri puternici, în fruntea cărora s-a aflat imperiul financiar al lui J.P. Morgan, au încercat cu disperare să înfiinţeze carteluri pe piaţa liberă", a scris Rothbard.

Eşecurile nu i-au oprit, următorul pas fiind "înrolarea" statului în războiul d