Face eforturi cumplite să se stăpânească. Aer solemn, de preşedinte. Strânge din maxilare, strivind zâmbetul care ameninţă s-o ia razna pe obraji. "Am promulgat bugetul de stat", anunţă scorţos, dar faţa îi radiază mai tare ca soarele deasupra portului la Punta Arenas.
Ponta a capitulat. Băsescu a obţinut o victorie zdrobitoare în Războiul Accizei. Să fim serioşi: cei 7 cenţi sunt morţi şi îngropaţi definitiv. Amânarea pentru trei luni e o poveste. "Introducerea taxei de 1 Aprilie e o poantă!" Altfel zis, o concesie de imagine făcută de Băsescu învinsului. Pentru ca Ponta să nu apară în toată splendoarea umilinţei, cu fundul gol, i-a lăsat cu mărinimie şansa de a-şi picta cu carioca o pereche de budigăi.
Aşa cum anticipam, Băsescu a valorificat excepţional ocazia. Încolţit de Scandalul Nana (în politică, de cele mai multe ori, Imaginea e mai importantă decât Adevărul), pierdut în subsolul sondajelor, lipsit de o forţă politică pe care să se sprijine, aflat în ultimul an de mandat, şeful statului părea condamnat la un sfârşit cenuşiu de carieră.
Dar s-a întâmplat că furlandiseala a luat minţile liderilor USL. La 70%, ţi se pare că te-ai cocoţat în vârful lanţului trofic, că nici un
inamic nu te poate atinge, că poţi să faci orice-ţi bubuie mintea. Aşa le-a venit ideea ca uriaşa pomană electorală pentru baroni să fie acoperită în buget de un bir suplimentar care să fie plătit de tot poporul. Genial, nu? Să plătească poporul pentru ca poporul să ne aleagă!
Băsescu s-a trezit servit cu o carte extraordinară. Pe care a jucat-o magistral. Seară de seară, Cucul a tocat tenace, sistematic, Guvernul, pe un subiect de maximă sensibilitate pentru maximum de populaţie. A simţit gustul sângelui şi nu a dat prăzii nici o clipă de răgaz.
Mărturisesc că mă încearcă un lejer gâlgâit de orgoliu. Atunci când mulţi analişti avertizau că şeful statul