Viitorul demografic al României arată sumbru. Ţara noastră îmbină în mod nefericit o scădere demografică severă cu o emigraţie foarte susţinută, cu predilecţie către ţările din Uniunea Europeană. Potrivit recensământului din 2011, populaţia stabilă a României a scăzut cu peste un milion şi jumătate de persoane, iar trendul este evident negativ. În condiţiile în care, la nivel mondial, populaţia va continua să crească, perspectiva României este de continuare a scăderii cu 15%, până în 2050. Totodată, românii alcătuiesc cel mai mare grup de emigranţi care provin dintr-un stat european. Numărul lor variază de la o statistică la alta, dar este aproape sigur că în principalele state din UE – Spania, Italia, Franţa, Germania, Marea Britanie – se află în prezent peste un milion şi jumătate de români. Structura imigranţilor s-a schimbat treptat, în dezavantajul României, de la căpşunarii începutului anilor 2.000 până la medicii sau clasele întregi de absolvenţi de liceu care pleacă la studii în străinătate (mulţi dintre ei dorind să rămână acolo). Viitorul e sumbru pentru că prezentul nu arată foarte bine. Deşi creşterea economică a fost reluată, România continuă să rămână una dintre cele mai sărace ţări din UE (practic, penultima ţară). Nivelul de trai este scăzut şi chiar foarte scăzut, dacă îl comparăm cu cel al ţărilor de destinaţie pentru imigranţi. În acelaşi timp, ţările din Occident manifestă o reticenţă sporită faţă de imigranţii din Estul Europei şi, în mod special, faţă de români. Românii nu se simt bine la ei în ţară şi nu sunt primiţi cu deschidere nicăieri în Uniunea Europeană – aceasta este realitatea, acesta este, de fapt, blocajul în care trăim toţi. Ce-i de făcut? Evident, nu ne putem aştepta la miracole. Vom reuşi să ieşim din acest blocaj şi să schimbăm perspectiva de evoluţie a ţării numai prin forţe proprii şi numai printr-o abordare strategică pe te