Ma indoiesc ca, punandu-i-l sef pe Iordanescu la FRF, Mircea Sandu si-a imaginat ca Piturca se va simti jignit si se va grabi sa demisioneze, scutind astfel federatia de plata unei sume importante. Nasu’ are defecte, dar naiv nu-i, asa ca stie, asemenea majoritatii oamenilor din fotbal, ca Piturca nu va pleca de bunavoie.
Vanitos pana la incapatinare, probabil ca n-ar parasi corabia tricolora nici daca i s-ar oferi un supercontract. Si-apoi, sa-mi fie cu iertare, unde sa se duca? Nu vorbeste fluent nici o limba straina si, in general, nu e un plimbaret, un globe-trotter. Nu-i plac drumurile, iar avioanele nici atat. Iata de ce cred ca ideea de a-i forta mina nu va da rezultate, dar e o simpla parere, nu un verdict.
In caz ca s-ar retrage, Piturca ar pierde o caruta de bani. N-ar saraci fara ei, dar de ce i-ar lasa? Haideti sa fim rezonabili si sa admitem ca nici unul dintre noi nu le-ar intoarce spatele. La urma urmei, toate lucrurile au un pret pe lumea asta.
Reprosandu-i si lui ratarea calificarii, Nasu’ s-a gandit ca n-ar strica sa-i arate pisica selectionerului. Gestul nu i-a convenit lui Piturca, insa nici nu l-a scos din ale lui. Nu l-a sensibilizat. In vreme ce Iordanescu a facut un pas inainte si a declarat ca “pot colabora cuabsolut oricine”, Piturca n-a parut interesat de subiect! Ba chiar a lasat impresia ca nu s-a intamplat nimic deosebit. Tocmai in ideea ca s-a intamplat, e greu de spus cum vor reusi doi barbati foarte realizati si foarte orgoliosi sa vasleasca la aceeasi barca.
De retinut ca au mai lucrat impreuna. Intre 1986 si 1989, interval in care Steaua n-a cunoscut infrangerea in campionat, Iordanescu i-a fost antrenor principal lui Piturca. Ulterior, amandoi si-au transformat numele in renume. Au devenit tehnicieni de elita, exponentiali, carora insa nu le-au lipsit, nu le lipsesc si, intrucat traim in Romania, nu le vor
