În așa-zisa finală a campionatului, termen tras de păr din moment ce în lupta pentru titlu se mai află măcar Petrolul și Pandurii, Steaua a învins-o clar pe Astra. La pas, aproape fără emo-ții. Deși a marcat două goluri în urma unor erori flagrante ale fundașilor adverși, co-pilărești, Steaua a fost echipa mai bună. Indiscutabil că a meritat victoria.

Superioritatea ei a constat într-un plus de combativitate și de valoare. Posedînd un lot de calitate și echilibrat, Steaua nu-i obligată să aștepte de fiecare dată ca toți jucătorii ei să dea randament maxim. Dacă unii dezamăgesc, compensează alții și viceversa. Lucrurile se complică cînd vorbim despre grupele Ligii Campionilor, nivel la care actuala dotare nu mai ajunge. Acolo trebuie o stofă care, din păcate, îi lip-sește Stelei.

Împotriva Astrei, Tănase și Kapetanos aproape n-au existat. Parcă din ce în ce mai greoi, Bourceanu a greșit, surprinzător, destule pase. La fel și N. Stanciu. În schimb, Ad. Popa a încîntat, gol și assist, în vreme ce Prepeliță s-a dovedit peste Georgievski și Rîpă luați împreună! Pintilii a comandat în zona centrală, iar Chipciu și Piovaccari au intrat cînd trebuia și au făcut exact ce trebuia. S-a văzut iar că jocul colectiv și organizarea reprezintă principalele arme ale roș-albaștrilor. Legat de ele, contribuția lui Reghecampf nu poate fi contestată.

O formație care comite erorile Astrei se îngroapă singură. Nu doar Găman și Morais, cu mai vechi state în materie, au gafat miercuri, ci și internaționalul Mățel, de regulă stăpîn pe el. Dacă Steaua a arătat mai echipă și s-a bazat pe asta, Astra a plăcut datorită individualităților. Yahaya, Yazalde, Laban și, mai ales, Budescu știu cu mingea. O îmblînzesc, o ghidonează. Atît că gruparea dunăreană începe să piardă de la mijloc spre propriul careu, sugerînd un bust vînjos sprijinit, din păcate, pe niște picioare șubrede, b