Sunteţi directorul ICR Londra de mai mulţi ani şi în tot acest timp institutul cultural condus de dvs. a fost unanim considerat cel mai performant. La fiecare program – teatru, film, muzica, arte vizuale etc. – aţi avut parteneri englezi de prestigiu. Cum aţi reuşit acest lucru? Care este secretul excelentei dvs. colaborări cu instituţiile britanice, într-o ţară rezervată (eufemistic vorbind) faţă de prezenţa românească?
Sunt măgulit de aprecierile dvs., dar simt nevoia să le împart cu alţi colegi din alte institute, cred că la fel de performante, şi mai ales cu echipa mea, fără de care toate proiectele din ultimii ani ar fi rămas doar reverii bine intenţionate. Mă bucur că aţi observat că majoritatea evenimentelor noastre sunt realizate împreună cu instituţii britanice foarte cunoscute, fiindcă, într-adevăr, parteneriatul este cheia de boltă a acţiunii noastre culturale. De altminteri, parteneriatul, colaborarea, acţiunea comună se află în centrul diplomaţiei culturale, aşa cum este înţeleasă astăzi de marile institute culturale şi, în general, de toţi cei care urmăresc să aibă un impact real şi mai ales durabil în relaţiile culturale internaţionale. Vorba lui Montherlant, „orice călător singuratic e un diavol“. Iată de ce, una dintre direcţiile noastre strategice dintotdeauna este extinderea reţelei parteneriale. De fapt, construim aceste relaţii cu migală şi fără încetare, fiindcă orice asociere de prestigiu se obţine printr-un efort tenace, de lungă durată, printr-o mare risipă de energie, de şarm şi prin strategii de seducţie instituţională. Mai nimic, în activitatea noastră, nu vine de la sine, ca un cadou. În mediul diplomatic în care evoluăm, există trei cercuri concentrice de parteneri. Cel mai apropiat partener, aşa cum e şi firesc, este pentru noi Ambasada României de la Londra, cu care avem de la început o co
