Solstiţiul de iarnă - de unde denumirea şi ce înseamnă.

Cuvântul solstiţiu provine din latinescul solstitium (sol - soare, sistere - oprit, nemişcat).

Solstiţiul de iarnă a fost prilej de numeroase sărbători, festivaluri păgâne şi serbări religioase. La romani, el era asociat Saturnaliei, o sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn, timp al distracţiior, băuturii în exces şi orgiilor, care se termina cu sacrificii umane. Prima zi de Saturnalii la Roma începea la mijlocul lunii decembrie şi continua până pe 1 ianuarie.

În mijlocul lui decembrie, pe data de 25 decembrie romanii au calculat că Soarele este la refluxul său cel mai scăzut. Împăratul roman Iulius Cezar a fost cel care a instituit Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie, cu toate obiceiurile romane de Saturnalii.

Solstiţiul de iarnă 2013. Noaptea cea mai lungă a anului 2013 este cea din 21 decembrie, momentul fiind marcat din punct de vedere astronomic sub titulatura de solstiţiu de iarnă. Este momentul când planul determinat de centrul Soarelui şi de axa de rotaţie a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului, iar unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mic. În consecinţă, atunci când în emisfera nordică are loc solstiţiul de iarnă, în emisfera sudică are loc solstiţiul de vară (unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiaza este cel mai mare), fiind ziua cea mai lungă din an.

Patru momente importante sunt pe parcursul unui an: cele două echinocţii, primăvara şi toamna, precum şi cele două solstiţii, vara şi iarna. Sâmbătă seara (21 decembrie 2013, ora 19.11), Soarele va intra în semnul Capricornului şi noi trăim în momentul solstiţiului de iarnă, care marchează începutul iernii astronomice.

Solstiţiul de iarnă - de unde denumirea şi ce înseamnă.

Cuvântul solstiţiu provine din latinescul solstitium (sol - soare,