Indiferent că este ger, ninge sau plouă, Marinel Moroșan merge în fiecare zi la școală cu o geacă neagră, subțire și murdară, care, între timp, i-a rămas și mică. S-a bucurat când a primit-o de la alți copii care au crescut, însă acum de abia îi ține de cald. Și ghetele îi intră cu greu în picioare, dar băiețelul de 12 ani nici nu visează că Moș Crăciun îi va aduce hăinuțe și pantofi noi. “Moș Nicolae a trecut anul ăsta pe la noi și ne-a adus niște dulciuri, nu știu dacă mai are și Moș Crăciun bani să vină”, spune îngândurat copilul. Cu cărțile și caietele pregătite, printre care își face loc un un sandwich umplut cu margarină și salamul “cel mai ieftin”, Marinel merge însă, alături de sora lui, Bianca, la școală, de fiecare dată cu temele făcute. Acasă, nu are cine să-l ajute să rezolte probleme la matematică dificile sau să-l pună să recite o poezie, pentru că mama lui Marinel nu știe să scrie sau să citească. Băiatul este, cu toate acestea, primul din clasă.

Marinel este în clasa a IV-a la Școala Generală Nr. 15 din Timișoara și este premiant încă dintr-a-ntâia, deși a avut o pauză de doi ani de la educația în sistem, iar acum, la 12 ani, este puțin mai mare decât colegii lui de clasă. Profesorii îl laudă și spun că este unul dintre cei mai cuminți, conștiincioși și deștepți copii din școală, în condițiile în care băiatul conduce și în topul trist al micuților cu greutăți financiare. În fiecare zi, imediat ce ajunge acasă de la școală, băiețelul are un singur gând: să-și facă temele pentru că știe că doar dacă va învăța va avea o viață mai bună decât cea pe care le-a oferit-o mama lui. Iar „acasă” înseamnă o cameră într-o locuință socială pe care o împarte cu mama, sora și tatăl vitreg. În acea cămăruță, cei patru membrii ai familiei mănâncă, se spală și dorm pentru că nu au baie și nici bucătărie. Pe o măsuță, băiețelul își deschide caietele și cărțile