Blocul USL nu mai e deloc un bloc. Personal, încă după victoria de anul trecut, am apreciat că această Coaliţie de Guvernare nu va prinde alegerile prezidenţiale din 2014. Ca să fiu corect, am anticipat că nici măcar sfârşitul anului 2013 nu-i va găsi împreună pe liberali şi social-democraţi. M-am înşelat, dar am şi avut dreptate, în acelaşi timp. Formal, PSD ş PNL continuă să guverneze împreună. Faptic, ultimele două săptămâni au demonstrat că nu mai e vorba de o „unire în cuget şi simţiri”, ci doar o comuniune de interese susţinută artificial în viaţă. Şi care dă rateu după rateu. Mă rog, o comuniune de interese a fost USL încă de la început, doar că a fost una funcţională (pentru interesele onoeroase ale partidelor şi membrilor acestora). Pentru a putea previziona viitorul USL (un viitor de care încă mai depinde, cel puţin pe termen scurt, viitorul României) un prim pas ar fi înţelegerea cauzelor care au dus la criza actuală din USL.

Am urmărit şi citit, în ultimele zile, diferite analize şi comentarii apărute în spaţiul public. Care vădeasc aceeaşi teribilă abordare clişeistică – din perspectiva jocurilor de putere dintre partide, în interiorul fiecărui partid, între palate (Victoria, Cotroceni şi Parlament). Jocuri de putere, în cea mai mare parte reale, dar fără a mai fi singura cauză a actualei crize. Pentru că în scenă a intrat un actor absent timp de aproape două decenii din negocierile politice – strada. Un actor care, în ciuda eforturilor de interpretare (atât a celor de bună-credinţă, cât şi a celor manipulatoare), încă nu este pe deplin înţeles şi decriptat (şi, deşi am urmărit de la firul ierbii sau al bitumului fenomenul, sunt departe de a avea pretenţia că îl înţeleg pe deplin). De aici şi marea bătaie de cap a analiştilor (din nou, de bună sau de rea credinţă): este şi rămâne un actor imprevizibil.

Este naivă interpretarea conform căre