Politolog, şefa catedrei de Studii de Democratizare la "Hertie School of Governance" din Berlin

Anul 2013 va rămâne în istoria contemporană a României drept un an al marilor decepţii. Du­pă bucuria generată de victoria spec­ta­culoasă în alegeri a USL, după speranţele legate de insta­larea guvernului Ponta şi după constituirea unei ma­jo­rităţi parlamentare demne de tradiţia Marii Adu­nări Naţionale, a urmat "acţiunea", guvernarea propriu-zisă. Fără a intra în detalii, putem spune că, pe lângă unele succese de etapă, a urmat deziluzia. Multe dintre pro­misiunile pe baza cărora USL a atras votul româ­nilor s-au văzut întoarse pe dos, strivite sub talpă şi răs­tăl­măcite în fel şi chip. Din această cauză, 2013 va ră­mâne şi anul celor mai mari proteste ale generaţiei tine­re, anul guvernării cu Facebook-ul deasupra capului. Roşiei Montane şi gazelor de şist, ca teme fierbinţi faţă de care guvernanţii şi-au schimbat poziţia în mod ra­di­cal şi scandalos, li s-au adăugat, zilele trecute, Codul Pe­­nal, Legea amnistierii şi Legea traficului de influ­en­ţă. Sunt cunoscute dezbaterile şi scandalul stârnite de vo­tarea superimunităţii şi a amnistiei majorităţii corup­ţilor din spaţiul public, condamnaţi sau aflaţi pe rolul tribunalelor. Din acest punct de vedere, anul 2013 a fost unul cu ghinion pentru toţi românii. Eliberată de tea­­ma unei opoziţii consolidate, coaliţia guver­na­men­tală şi-a închipuit că poate da lovitura, îngenunchind jus­tiţia şi dând liber conflictului de interese şi elibe­rării/necondamnării marilor corupţi. Am avut, totuşi, un pic de noroc: acţiunea societăţii civile şi intervenţia prin­cipalelor ambasade şi a Comisiei Europene. Aces­tora li s-a adăugat Alianţa pentru o Românie Curată (pro­iect al Societăţii Academice din România), con­dusă de politologul şi profesorul universitar Alina Mun­giu-Pippidi, care a jucat în ultimii ani, pe sce