Astăzi este Ignatul, ziua în care, conform tradiţiei, este sacrificat porcul din bătătură. Nu unui zeu, ci pentru îndestularea familiei şi pentru respectarea unei tradiţii păstrate din tată în fiu.

Se presupune că această tradiţie ar înainta în istorie, chiar până la zeii antici. Semnificaţia centrală a ritualului era moartea şi renaşterea, distrugerea şi restaurarea. Odată cu apariţia creştinismului a fost împrumutat foarte uşor Sfântul Ignatie, împletindu-se mai multe legende pe seama lui. Dar între Sfântul Ierarh Ignatie, care a murit martir pentru Hristos, şi legendarul Ignatie, care îşi omoară tatăl din greşeală şi apoi se căieşte devenind sfânt, este o mare diferenţă. Cu toate acestea, românii încă mai taie porcul de Sfântul Ignatie, dar acum totul are alte conotaţii şi semnificaţii.

Tradiţia tăierii porcului în preajma sărbătorii Naşterii Domnului este întâlnită în marea majoritate a zonelor din ţara noastră. Nu poate fi numit gospodar ţăranul care nu creşte cel puţin un porc în bătătură. Un an întreg îl hrăneşte şi îl îngraşă, astfel încât la iarnă slănina să fie cât mai groasă. De obicei, ziua când se înjunghie porcul este 20 decembrie, atunci când în calendarul ortodox este trecut Sfântul Ignatie Teoforul.

Porcul este însemnat în frunte cu Sfânta Cruce

Porcul nu mai primeşte mâncare cu o zi înainte, pentru ca maţele să fie cât mai uşor de curăţat. A doua zi, dis-de-dimineaţă, înainte să se trezească nevasta şi copiii, ca să nu le fie milă, gospodarul împreună cu câţiva bărbaţi din sat scot porcul din culcuşul său. În timp ce ceilalţi îl imobilizează, cel mai curajos îi aplică lovitura fatală. După ce i s-a scurs tot sângele, este pârlit în foc de paie, lemne sau mai nou cu pompa de gaz sau benzină.

Urmează să fie spălat, uns cu un strat de sare, pentru ca şoricul să fie moale, şi apoi acoperit cu un ţol. Acum, cei mici au bucur