În a doua jumătate a vieții lui a pictat icoane. Are 25 de ani. E unul dintre cei mai buni iconari tineri ai momentului. Mii de oameni se închină la Maica Domnului, la arhangheli sau sfinți pictați cu migală pe lemn sau sticlă. Când pictează, el se roagă pentru ei. A înțeles asta acum câțiva ani când a vrut să se angajeze pictor de icoane la o firmă. ”Nu a mers. Nu poți picta icoane ca și când lucrezi la bandă”, spune tânărul. George Giurgiu pare coborât din icoanele pe care le pictează. A absolvit două facultăți teologice, una pastorală, la Timișoara, celalată cu specializarea în Artă sacră, la Cluj, la Babeș Bolyai. De 12 ani pictează icoane.

Oameni providențiali l-au ajutat să ”crească”

Totul a început în 2001. În cartierul în care locuiește i s-a dus vestea că e bun desenator. Apoi oameni care abia îl știau, sau nu îl cunoșteau deloc, au mijlocit împlinirea lui. E o poveste pe care nu o poate uita. ”De mic desenam. De obicei copiam felicitările pe care le primeam de Paște. Apoi au apărut oamenii providențiali care au vut un rol important în devenirea mea ca iconar. Părintele Nicolae Mircia, de la parohia Ronaț, a fost primul dintre ei. A văzut lucrările mele și a sugerat că aș putea fi coordonat. El a vorbit cu PS Lucian, Arhiepiscopul Timișoarei, la vremea respectivă, și a cerut recomandare. Prea Sfinția Sa a scris două scrisori, o recomandare către maica Tomaida și una către Maica Stareță de la mănăstirea Timișeni – Șag, rugându-le să mă găzduiască și să mă îndrume și să mă învețe cât se poate în cele ale picture. Maica Tomaida, cea de la care am învățat cu adevărat să pictez icoane, are și acum scrisoarea”, povestește George.

Tot călugărița de la Timișeni l-a îndrumat spre școala superioară de la Cluj, unde și-a desăvârșit arta. Din prima vacanță de vară, de când avea 13 ani, petrecută la mănăstire, au urmat toate celelalte. Maica T