Nu știu care an a fost mai prost, pentru imaginea politicii românești. Anul 2000, când ne-am călcat cu toții pe suflet și am mers la urne în turul al doilea să punem ștampila pe criminalul Ion Iliescu, pentru ca Vadim să nu ajungă președintele României, sau anul 2013, când o alianță trimisă de 70% dintre cetățeni să conducă România a eșuat lamentabil în încercarea de a face din ţara asta un stat civilizat, cu instituții independente, puse în slujba cetățeanului, nu a corporațiilor și a politicienilor. Mie, anul 2013 mi-a arătat că planul USL a fost doar să profite de ura populară față de Traian Băsescu și PDL. Atât! Nimic din ce face USL acum nu a fost gândit de specialiști înainte de momentul alegerilor. Nu există un program de guvernare, ci doar o sumă de promisiuni fără acoperire, lansate doar pentru a-i păcăli pe alegători. Uitați-vă la bâlbele zilnice, la cum își dau oamenii ăștia cu stângu-n dreptul pe orice temă importantă, cum, într-o batjocură totală față de mecanismele democratice, promovează zeci, sute de ordonanțe de urgență, deși au cea mai confortabilă majoritate parlamentară posibilă. Și cum, culmea, tot ei vin apoi și anulează, modifică aceste ordonanțe, fără ca cineva să mai poată înțelege ceva. Episoade de genul uite acciza, nu e acciza exemplifică perfect lipsa de competență a actualului guvern. Lipsa de viziune. Un guvern care lucrează parcă împotriva lui, umblând într-o marți cu barda prin Codul Penal, spre disperarea organismelor internaționale, care aproape că fuseseră convinse că în România nu a fost, în 2012, o lovitură de stat.
Da, e încă foarte ușor să-i păcălești pe români. Să le cumperi votul. Calculele sunt simple. Cine poate cumpăra zece mii de voturi ajunge în parlament. Cine poate cumpăra cinci milioane ajunge să conducă România. Românii au intrat cu plăcere în acest joc, iar cei mai sărmani și mai needucați dintre ei (foart
