Criza a taiat serios din investitiile in imobiliare, dar nu si pasiunea celor care apreciaza casele cu istorie indelungata. Daca unii prefera sa cumpere, altii se rezuma la a intermedia tranzactii pentru a se asigura ca aceste case ajung pe maini bune. Este si cazul lui Octavian Patrascu, business developer pentru investitori internationali.
Micul Paris, asa cum i se spunea odinioara Bucurestiului, isi pastreaza inca autenticitatea, cel putin pe strazile pe care se regasesc cladiri cu valoare istorica si culturala si care au scapat de "furia" demolarilor in regimul comunist. Din pacate, insa, multe dintre acestea - fie ca fac parte din patrimoniul national, fie ca sunt protejate deoarece se afla in vecinatatea unor case din patrimoniu -, stau sa se prabuseasca. Motivele ar fi acelea ca proprietarii care le-au revendicat si obtinut intre timp, ori nu locuiesc in tara sau, pur si simplu, nu au bani sa le restaureze. Una dintre casele protejate de stat, fiind incadrata de imobile ce apartin patrimoniului national, este si cladirea din strada Dionisie Lupu 70-72.
Casa contribuie la valorile culturale ale tesutului urban istoric in care se inscrie, dupa cum confirma documentele de arhiva ale autoritatilor. Se pot gasi, insa, destul de putine materiale documentare despre aceasta casa, dar in lucrarea "Bucuresti - Un veac de arhitectura civila - secolul XIX" de Cezara Mucenic, intalnim o prezentare a fatadei dinspre strada a cladirii, realizată in 1884 de I. I. Rosnovanu. Arhitectul a si locuit o perioada in acest imobil. Ulterior, cladirea a functionat ca scoala si internat pentru fete. Mai exact, dupa primul razboi mondial, imobilul a devenit camin de fete, studente de conditie modesta, dornice de invatatura. Caminul fusese infiintat prin eforturile maresalului Alexandru Averescu (1859-1938) si ale sotiei sale, Clotilda, nascuta Cagliari, de care
