Cinematografic, 22 decembrie 1989 a fost cel mai intens şi mai inteligent reflectat în 2006. Atunci au ieşit A fost sau n-a fost? (regia: Corneliu Porumboiu), Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii (regia: Cătălin Mitulescu) şi Hîrtia va fi albastră (regia: Radu Muntean). Dacă, în contextele comemorative ale acestei luni, canalele TV vor redifuza aceste filme, vă recomand să aruncaţi o privire (1.) Veţi observa că, cu cît ne îndepărtăm de 1989 şi îl cercetăm mai nepătimaş, iar generaţia Iliescu se retrage din actualitate, cu atît relevanţa acestor trei lungmetraje creşte, iar interpretarea dată de ele zilei de 22 îşi sporeşte pertinenţa. Aceasta, în primul rînd, în virtutea imunităţii la virusul anticomunismului. Vindecate de acest morb, poveştile filmelor lor sînt mai calme şi mai puţin bruiate de acuze. Nu aspiră să spună totul, narează pe spaţii mici, învăluit şi contemplativ; surprind evenimentul la periferii şi evită să aducă în prim-plan, pe ecran, gesturi eroice sau pe marii protagonişti ai acelor zile. Ca şi alte filme ale Noului Cinema Românesc, ţes microistorii atente la autenticitatea detaliului, nu mizează pe obiectivitatea istorică, ci pe ambiguitatea realului. Interpretează şi încearcă să explice ziua de 22 decembrie, scoţînd totodată la iveală limitele înţelegerii acestui eveniment şi contextul cultural în care, forţaţi de istorie, ne străduim retrospectiv să-i dăm de capăt.
A fost sau n-a fost? prezintă, aproape în timp real, desfăşurarea unui talk-show găzduit de o televiziune locală dintr-un oraş plasat la marginea istoriei. Se discută dacă mica revoltă locală din 22 Decembrie a fost sau nu revoluţie. Distincţia se face în funcţie de oră. S-a ieşit în stradă înainte de decolarea elicopterului lui Ceauşescu de pe acoperişul Guvernului, moment ce marchează Victoria(!), sau după? Emisiunea se încheie în coadă de peşte. Deloc s
