În toiul controverselor declanșate de desemnarea dlui Lucian Bolcaș pentru Curtea Constituțională a României, dl Aurel Vainer, Președintele Federației Comunităților Evreiești din România, i-a dat un certificat de excelentă purtare dlui Bolcaș.

Cu toate acestea, nominalizarea a eșuat. Nu doar din cauză că președintele Traian Băsescu a spus, fără echivoc, ce crede despre ea.

Intenția de a îl înșuruba pe dl Bolcaș la CCR a constituit o sfidare a bunului-simț atât de grosolană, încât a sărit în ochi indiferent de unde priveai – dinăuntrul ori din afara României.

Mă interesează ce se afirmă într-un raport sau altul despre oameni ca dl Bolcaș. Mă interesează ce se afirmă într-un protest sau altul vizând oameni ca dl Bolcaș. Numai că am citit prea multe rapoarte și proteste săptămânale, pentru a mă lăsa convins, pe nerăsuflate, de orice afirmație cuprinsă în ele.

Ce interesează, mai presus de orice, este că dl Bolcaș a fost – ani lungi și rușinoși – numărul doi în PRM, formațiune printre ale cărei rațiuni de a fi se numără și xenofobia. Y compris antisemitismul. Punctum.

Celelalte – cuprinse în rapoarte, proteste, sesizări, plângeri etc. – sunt detalii care confirmă un profil, un dispreț acut și o frică patologică pentru alteritate.

Nu mă interesează schimbul de cărți dintre domnii Vainer și Bolcaș. Nu mă interesează deloc schimbul de pască (“mața”) contra fursecuri dintre cei doi. E foarte posibil ca în relația dintre ei, dl Bolcaș să fie “un fursec de om” iar domnul Vainer o “pască de om”. Le urez: ”Poftă bună!”

Mă interesează – și încă foarte mult – tăcerea prea multora dintre cei reprezentați de dl Vainer, oameni și comunități în numele cărora vorbește, în repetate rânduri, dl Vainer.

Într-un interviu – acordat unui ziarist occidental la începutul anilor ’80 – vorbeam despre antisemitismul devenit în România politică d